povestea continua.

Erau  doar ei doi in abisul sentimentelor, plecau spre casa zambind in fiecare zi pana cand…

Intr-o luni dimineata, se trezi incet, se uita in oglinda si se simti mai nefericita ca oricand. De ce? De ce avea aceasta stare? Se gandi la el…

Se aranja in fuga si pleca spre casa lui. Avea o stare ciudata, de parca nici soarele nu mai stralucea in acea dimineata de luni… Locuri pe unde calca ii pareau straine, si nu intelegea de ce…

In sfarsit revazu o figura cunoscuta, un prieten din copilarie. Dar…de ce plangea? De ce se uita la ea cu mila? Ce ii ascundea?

Iubitul ei se sinucise…

O tacere profunde se lasa peste oras, o iarna cumplita i se instaurase in suflet, ochii ii erau inmarmuriti, sufletul-I ardea in flacari prea ucigatoare…

De ce?

De ce facuse asta? Nu-si putea explica…

a ramas doar cu intrebarea.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

2 gânduri despre „povestea continua.

  1. si eu am ramas marcata de acea actiune inexplicabila si spulberatoare a oamenilor si am scris cateva randuri pe care o sa le public mai tarziu 🙂

    de abia astept continuarea !!

    anunta`ma 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s