Ții un munte de lacrimi dar te bați în piept ca și cum ar fi de piatră.Rămâi surprins când vezi că, în timp , până și piatra cedează…
Te ascunzi să nu deranjezi și treptat devi fugar.

Te dai singur în căutare dar e deja prea târziu.

tu nu mai eşti !…

Te mai întâlnești rareori prin amintiri și te întrebi fugitiv :”Cum mai e ?!”,

n-aștepți răspuns și pleci…

Toate ca toate , câte sunt atâtea trec şi câte mai sunt…’or să treacă şi ele şi …oricât de multe ar trece nu rămân decât urme.Arunc un ochi peste umăr şi unu peste ceas şi-s prea multe urme în prea puţin timp.Da’ e de bine, oricum trebuiau să apară, ce mai conteaza acum sau peste vreo 30 de ani.

Azi sunt absentă, am plecat departe , stau la soare printre gânduri şi  amintiri şi asemeni unui veteran privesc la fiecare cicatrice ca la o bătălie câştigată.

Azi minciuna face bine şi nu e interzisa, orice faptă comisă e omisă şi orice meci se încheie cu remiza.

Azi…n-am chef…azi e despre mine….

Şi spune-mi, acum eşti mai bine ?

Listen : No love – don\’t hurt me , no more !

Enjoy 🙂 !

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s