Acum e ora 1 şi nu pot să dorm,defapt nici nu vreau asta. Nu vreau să închid ochii ! Nu mai vreau să rămân în starea asta !
Vreau ca în sfârşitul acesta de toamnă să fi al meu , dragul meu ! Să-mi baţi la uşă şi să-mi spui : Am venit ! Sunt aici pentru tine !
Spuneam că nu am nevoie de nimeni, spuneam că vreau să plec, dar mereu mă întorc (mulţumiri Denni pentru replica http://ladylova.wordpress.com/ !).
Încep să simt oboseala şi să intru în stărea aceea de noiembrie.
Abia acum încep să simt ploaia rece şi aud aceaşi voce care spune : Lasă … totul trece !
Acum vorbesc cu ploaia şi o întreb unde eşti … dar ea tace,şi îşi continua monotonul drum şi mă lasă singura în liniştea sombră a nopţii …
(zilele astea sunt ciudate.amintiri profunde legate de tine îmi inundă mintea … te rog aminteşte-ţi dragul meu !)
