Lacrimile curg si inunda trupul obosit. Ating mana stanga si se varsa in pumn. Am plans azi si voi plange si maine. Cand privesti obiectiv totul e simplu atunci cand se sfarseste, imi intind lacrimile pe o coala si distrug cerneala. Sperantele sunt cele care mor, azi ele au murit primele, au murit inaintea iubirii pe care nu vrem sa o acceptam sau care nici nu exista. Speranta s-a sinucis cand a vazut ca am lasat-o singura uitata de timp intr-o cutie albastra,s-a aruncat intr-o liniste absurda, acea liniste care acum imi curge prin vene.

Uita-ma tu! Eu nu pot sa fac asta, ma simt singura, distrusa, impartita in patru parti si pusa in cele patru colturi ale camerei.

Un simplu gand, un simplu cuvant, un simplu gest, o simpla privire pot sa distruga tot…simplitatea fara dragoste isi pierde din valoare.

Ma ascund dupa carti, ma ascund de tine cel care crezi ca nu te cunosc, cel care
crezi ca te consider un simplu om, cel care uiti ca si eu sunt ca tine.

Un vis pierdut, dar unde l-am pierdut?

 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s