Sentimente de-o zi, sentimente de-o viata

Azi am simtit ca ma aflu la limita dintre limite… are oare vreun sens? Pentru mine inseamna totul, pentru altii probabil ca inseamna doar cuvinte rasturnate filozofic! Am ajuns la o stare de dezgust desavarsit fata de ceea ce ma inconjoara si nici macar consolarile ieftine de moment ale prietenilor nu mai par atat de colorate si pline de viata cum pareau odata…


Am invatat deja sa ma impac cu noi descoperiri absurde si starea asta gen „dark baby” nu ma face mai inteleapta nici pentru aceste clipe care maine, vor fi doar secvente sterse in memoria mea. Din tot ce a fost si a ramas, insa, imi permit sa regret un singur lucru: neputinta de a lupta cu mine insami…Nu regret nici o secunda din cele ce,pana acum, au gonit prea repede prin si pe langa mine…

Ma uitam adineoari cum o simpla raza de lumina incerca sa-mi inunde camera; iar dupa ce reusise sa se strecoare prin perdelele albe si jaluzelele aproape opace am simit atat de timid inceputurile unei eternitati de mangaieri calde pe care azi, in ciuda iernii, soarele mi le oferea in dar ca sa imi aline singuratatea…

Niciodata frig …

Niciodata eu …

Niciodata tu ….

Posted in Fără categorie

November days…

Zile de noiembrie tarziu, de toamna rabufnind a iarna, ninge usor si miroase a… tarziu, a prea tarziu…

November days…

Mereu zilele asta de toamna tarzie, intunecate, cand trebuie sa stau in casa cu lumina aprinsa… imi aduc aminte de un alt timp, un timp trecut… sau alta viata, traiata demult… E o senzatie de plutire in spatiu, de ratacire prin timp, nu stiu… De dor de lucruri pierdute…

Se pare ca in sfarsit m-a invins si pe mine toamna… Am nevoie de cineva, de cineva aproape… (De la un timp rabufnesc asa, sunt linistita si deodata spun „vreau sa plec departe de toate!” sau „Nu mai suport!”… Sperii oamenii… :)… sau poate doar ma pune la incercare, poate nu am nevoie de nimeni.

Dar mi-e dor…


… Si totusi, desi putin deprimata, sunt STRANGELY fericita. de altfel, cam asta e starea care ma caracterizeza pe mine: stragely fericita, fericita in felul meu, fericire + melancolie + dor nedefinit + tristete… Intotdeauna sunt si putin trista, chiar si cand sunt fericita… 🙂

Asa ca azi, trista si fericita, mergeam printre fulgi, pluteam ca ei, priveam ramasitele toamnei…

Eram cum imi place mie sa fiu toamna: mica, zgribulita de frig, cu gura roz, cu parul ciufulit…

Eram singura.

Mergeam usor.

Oare zambeam?…

Posted in Fără categorie

tu de ce ai nevoie la sfarsit de toamna?

Priveste-ma in ochi si spune-mi ca nu-ti lipsesc acele seri cand radeam si povesteam pana dupa miezul noptii … priveste-ma si spune asta cu voce tare !

E apus de toamna,  e ultimatumul melancoliei …. iata ca e noiembrie si ” EL”  n-a aparut … nu,defapt a aparut intr-un fel …  Nu ,stai a fost doar o proiectie gresita a mintii mele .

am nevoie de acel „ceva” …. sau poate, daca ma gandesc mai bine am tot ce imi trebuie dar nu imi dau seama de asta si  e doar o alta zi proasta. Dar de azi e timpul pentru :

I don’t care ! today’s about me&smile&fun ! ❤

Ce iti doresti intr-un tarziu de noiembrie ? Ai curajul sa iti doresti ceva sau nu vrei nimic ? Visezi la ceva sau nu mai ai putere sa visezi ?

Spune-mi, tu ce ti-ai dori acum ?

Posted in Fără categorie

pleaca toamna !

Ce patima, ce cer de plumb, cum plange tot pamantul, ce nori prea tristi ce nu-i ajung, ii mangaie doar vantul.. ..dar ce se intampla, de ce plang toti, noiembrie se duce, o iarna vine,

e pe drum, zapada ne aduce, si parca cerul suparat ne da in dar o ceata, pe strada fara viata! Ma uit pe geamul aburit, se sterg culori in zare, de ce plangi toamna , de ce ascunzi soarele ?

E lacrima de bun ramas trimisa pe pamant, e vantul care sufla azi prin copacii goi. Te duci,  ne parasesti, aduci in loc o iarna, ne dai iubiri, ne amagesti si-apoi le furi in taina ? De ce acoperi suflete, cu ceata ta prea deasa, de ce promiti soare ?

Acuma du-te, ia-ti alaiul de ceata mult prea grea, ia-ti norii mangaiati de vant, pamantul vrea iarna !

 

 

Posted in Fără categorie

credeam.

Viata ,ascultam de multe ori cum cei din jur spuneu ca viata trebuie traita ,am trait la maxim am iubit din tot sufletul si am crezut in visele mele, in ceea ce sunt, ceea ce iubesc si ce mi-ar place sa fac ca sa fiu fericita ,dar astazi nu mai cred .Totul avea sens totul era real pana cand mi-am dat seama ca am cazut intr-o prapastie si m-au durut si ma mai dor ranile acelea ,cred ca nu se vor vindeca niciodata au ramas in mine si ele si visele mele le-am inchis intr-o temnita de unde nu le pot scoate .

Credeam in oameni credeam in sufletele lor in bunatate si iubire si cand m-am asteptat mai putin m-au biciuit, m-au alungat ca pe un caine plin de raie de mizerie ,fara mila,ii priveam si nu credeam ca am sa ajung sa cer o explicate sa-mi cer iertare de mii de ori ,sa ii privesc zambind parca ,cu dispret cu ura .

M-au tradat…


Posted in Fără categorie

niciodata bine.

Nu stiu de ce traiesc cu impresia ca maine se va schimba ceva si ca va fi mai bine. Ori de cate ori ma culc, adorm cu aceeasi imagine in gand, ca maine va fi mai bine, ca totul se va schimba,  ca viata mea va fi…roz.

Dar nu e. Niciodata nu e.

Mereu apare ceva care sa imi strice ziua, sa o faca mai rea decat cea de ieri si pur si simplu….asa e zilnic.

Si de ce cred totusi….ca…se va schimba ceva? Pentru ca atunci cand lucrurile merg din rau in mai rau….tinzi sa traiesti cu speranta ca maine nu poate fi mai rau.

Si totusi se poate. Si asta te omoara incetul cu incetul.   

Nu stiu de ce sper….ca maine ma voi trezi din cosmarul asta, ca totul va fi asa cum imi doresc si ca voi putea fi fericita.

Ah….stai….asta e viata….acela e visul….ce trist….

Posted in Fără categorie

testament.

las familiei amintirea mea. o amintire dureroasa caci o sa sper de acolo de sus, sau de jos,ca macar voi m’ati iubit chiar daca eu nu am inteles asta niciodata.

o sa las prietenilor…nimic…decat o fraza nerostita serios…va rog doar sa va pretuiti adevaratii prieteni, sa nu le dati drumul, sa luptati mereu pentru ceea ce va doriti!

sa credeti in iubire..sa credeti in voi…eu nu mai pot…

eu ma sting in fiecare zi mai mult… ma sting vorbele voastre sau lipsa de vorbe…

ma dor faptele voastre false..sau neexistenta lor.ma doare ca sufar.pana si lacrimile ingheata pe obrazul meu desi afara e atat de cald

…ma sting….

ma duc in intuneric. si imi iau visele cu mine.nu ma puneti sa ma judec cu voi caci nu vi le dau… nu le puteti avea.doar ca reusesc sa ma privesc in oglinda si nu sunt nimic….nu sunt nimic din ce’as fii vrut sa fiu.m’ati ignorat pana acum cu usurinta.o sa va fie usoara si moartea mea.

nu mai cred in mine

.nu mai cred in iubire.

nu cred in nimic.

nu mai vreau prieteni falsi.

nu mai vreau decat intuneric…si un pat rece de piatra pe care sa ma asez. si mai vreau stele…si mai vreau muzica mea.nu vreau animale.

sau poate o pisica…poate pisica ma va zgaria

ce stiti voi??? nu stiti nimic!!!

poate ca exista o alta lume.si poate ca in ea imi voi gasi linistea si ma voi gasi pe mine.poate acolo nu o sa fiu considerata un monstru.poate acolo ma va iubii cineva.poate acolo voi putea sa am macar o fata…. o fetita blonda cu ochii verzi…sa’mi semene….imi trece un gand tampit prin cap…ca ar semana si cu tine…..dar e intr’adevar doar stupid.

nu ma mai tem de nimic, nu ma tem de voi, nu ma tem de moarte! nu ma tem de zi, nu ma tem decat sa nu ma doara mai rau decat ma doare.

de ce nu vine cineva sa’mi scoate durerea asta din mine?

si impreuna cu ea si inima ?

si sufletul?

las totul in schimbul acestei fapte.


Posted in Fără categorie

silent

E liniste,o liniste stranie in mine.Golul nesfarsit al vietii m-a pustiit si nu mai sunt decat o carcasa goala,in care ultimele ganduri se zbat haotic,izbindu-se si invartindu-se ca intr-un carusel al mortii.

Ma pierd in negura vremii,in praful inecacios al propriei nefiinte si ……

as vrea sa imi eliberez sufletul bolnav din lanturile inrosite ale durerii,

as vrea sa ii redau libertatea,

sa zboare departe…

prea departe pentru a mai gasi vreodata drumul inapoi.

Posted in Fără categorie

Cronicile unui suflet..

Sunt un om obisnuit ce a intalnit in scurta sa existenta de pana acum multe greutati.Nu ma astept ca cineva sa inteleaga pe deplin prin ce am trecut si nici nu urmaresc compasiune.

Tot ce scriu aici e adevarat pentru mine…daca si pentru altii nu depinde de mine.Am un mod diferit de a vedea lucrurile si de cele mai multe ori confuz.

Am facut multe greseli si le regret pe unele, iar pentru altele platesc si astazi…

Posted in Fără categorie

cu ochii in tavan …

Dezamagita de mine, vinovata, fara pofta de viata, fara vointa…dar cu  o singura vaga dorinta: sa ma lase toti in pace, sa pot sa stau intinsa pe jos, cu ochii-n tavan, sa ma gandesc la tot si sa am sentimentul ca nu  ma gandesc, de fapt, la nimic, sa privesc in gol, desi de fapt, ma uit la    tavanul care trebuie sa se fi saturat de mine, de cate ori il transform in oglinda si imi contemplu ore in sir starea mizerabila in care baltesc…

‘Vreau sa ma lase toti in pace’, dar nu vreau sa raman singura, sa ma uit din  nou in tavan si sa trebuiasca sa recunosc, fata de mine, ca ma simt oribil, fara nici un motiv, iar…

Ca-mi lipseste ceva si nu stiu ce, ca ma simt pustie, ca nu ma mai recunosc …

Posted in Fără categorie