November days…

Zile de noiembrie tarziu, de toamna rabufnind a iarna, ninge usor si miroase a… tarziu, a prea tarziu…

November days…

Mereu zilele asta de toamna tarzie, intunecate, cand trebuie sa stau in casa cu lumina aprinsa… imi aduc aminte de un alt timp, un timp trecut… sau alta viata, traiata demult… E o senzatie de plutire in spatiu, de ratacire prin timp, nu stiu… De dor de lucruri pierdute…

Se pare ca in sfarsit m-a invins si pe mine toamna… Am nevoie de cineva, de cineva aproape… (De la un timp rabufnesc asa, sunt linistita si deodata spun „vreau sa plec departe de toate!” sau „Nu mai suport!”… Sperii oamenii… :)… sau poate doar ma pune la incercare, poate nu am nevoie de nimeni.

Dar mi-e dor…


… Si totusi, desi putin deprimata, sunt STRANGELY fericita. de altfel, cam asta e starea care ma caracterizeza pe mine: stragely fericita, fericita in felul meu, fericire + melancolie + dor nedefinit + tristete… Intotdeauna sunt si putin trista, chiar si cand sunt fericita… 🙂

Asa ca azi, trista si fericita, mergeam printre fulgi, pluteam ca ei, priveam ramasitele toamnei…

Eram cum imi place mie sa fiu toamna: mica, zgribulita de frig, cu gura roz, cu parul ciufulit…

Eram singura.

Mergeam usor.

Oare zambeam?…

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s