fail.pain.fail.

Ştii prea bine că atunci când îţi vine să plângi poţi să te abţii, poţi să ţii în tine, fără să schitezi nici cel mai mic sentiment că te-ar durea pentru că tu eşti puternică. Tu ştii când trebuie să îţi arăţi sentimentele, când nu, calculezi foarte bine fiecare moment şi fiecare moment trăit de tine e calculat. Tu poţi nici să nu plângi, nici să nu tresari la un cuvânt, tu poţi să rămâni de piatră, poţi să nu trăieşti niciun sentiment.

Tu mimezi sentimentele, asta faci, le mimezi şi crezi că le şi simţi şi nu-şi dai seama că te minţi pentru că te-ai obişnuit cu minciuna şi trăieşti aşa, de pe-o zi pe alta, goală în interior, căutând mereu ceva în care tu crezi, dar nu-l găseşti pentru că îţi lipseşte ceva. Dar ce ?

Tu ştii prea bine să ascunzi ce simţi, doar că câteodată nu mai poţi să ţii în tine şi izbucneşti, verşi totul brusc şi repede, toată durerea şi fericirea din tine o trăieşti într-o clipă, într-o singură clipă de abandon într-un moment, acel moment..şi-apoi trece şi iar începi să ţii în tine.

Tu ştii prea bine să ascunzi ce simţi, aşa că de data asta ieşi afară pe coridor şi plânge, n-o să te-audă nimeni acolo, apoi machiază-te ca să nu se vadă şi zâmbeşte ca şi cum nimic nu s-ar fii întâmplat…gata! eşti fericită !!!!????

 


Posted in Fără categorie

fail.again [post copiat de mai jos !]

Viata ,ascltam de multe ori cum cei din jur spuneu ca viata trbuie traita ,am trait la maxim am iubit din tot sufletul si-am crezut in visele mele in ceea ce sunt ceea ce iubesc si ce mi-ar place sa fac ca sa fiu fericita ,dar astazi nu mai cred .

Totul avea sens totul era real pana cand mi-am dat seama ca am cazut intr-o prapastie si m-au durut si ma mai dor ranile acelea ,cred ca nu se vor vindeca niciodata au ramas in mine si ele si visele mele le-am inchis intr-o temnita de unde nu le pot scoate .

Credeam in oameni, credeam in sufletele lor in bunatate si iubire si cand m-am asteptat mai putin m-au biciuit, m-au alungat ca pe un caine plin de raie de mizerie ,fara mila,ii priveam si nu credeam ca am sa ajung sa cer o explicate, sa-mi cer iertare de mii de ori ,sa ii privesc zambind parca ,cu dispret, cu ura .

Posted in Fără categorie

snow.

liniste.

Doar fulgii mai fac galagie. Luna invaluie lumea intr-o lumina odihnitoare. copacii imbracati in nea pufoasa sunt adormiti de zumzetul licuricilor…

Numai eu sunt treaza….

Privesc prin geamul aburit fulgii care coboara lin spre pamantul inghetat…nu pot sa adorm…

Vreau sa ies afara, sa ma plimb prin zapada pufoasa si alba precum spuma laptelui

…..dar…

coplesiti de natura adormita, ochii mei aluneca si se inchid…

Noapte buna!


 

Posted in Fără categorie

no name – no ideas

Si iata ca e 6 decembrie , si el e aici !  A aparut pe ultima suta de metrii si iata ca zambesc iar!

Acum nu mai vreau nimic, doar putina zampada sau nu stiu ….

” Mos Niculae”  nu mai vine ca in anii trecuti, nu-l mai astept ca anii trecuti, parca nu-mi mai pasa de el … si cred ca si-a dat seama de asta…. oricum e aiurea…

e 6 decembrie si inca astept Craciunul !

Posted in Fără categorie

Zambet de decembrie !

Iarna…ceva de neatins, neimplinit sau poate ceva imaginabil.

Iarna…mii de cuvinte pentru a descrie acest anotimp care lipseste sau care ,mai bine, intarzie sa apara din alte zeci de motive.  Imi este dor de primul fulg de nea la fel de mult ca si de vara care trebuie sa vina dupa o iarna grea.  Imi este greu sa credca fulgii de nea inca nu s-au asternut pe stratul uscat, incghetat al pamantului.

Vreau sa tremur atunci cand privesc pe fereastra si sa ma incalzesc din nou cu o cana de ciocolata calda.  Vreau sa stau langa semineu si sa aud sunetul placut al lemnelor care trosnesc atunci cand le indesc pe usa  sa privesc pe fereastra si privirea sa mi se lumineza, sa simt nevoia sa pun ceva gros pe mine si sa ies afara cu sania. Sania cea veche si plictisita de iernile grele care au trecut peste ea, sania acea care m-a dus in spatele ei de la primii mei ani in viata, sania care acum asteapte nerabdatoare iarna.

Imi lipsesc oamenii de zapada care ii faceam mereu de 1 decembrie, 1 decembrie care mereu era invelit cu o haina alba, groasa, pufoasa si inghetata.

Vreau sa pictez o poveste frumoasa de iarna in care sa apari si tu. Nu vreau sa ma visezi, fiindca la mine visele se platesc. Vreau sa fi langa mine…


Posted in Fără categorie