weak inside.

Zilele care au trecut… nu le pot descrie in cuvinte…  Am simtit mai mult ca niciodata cat de singura sunt… Simt ca nu mai am nici un punct de referinta, nu mai am pentru ce lupta.

In globul intunecat in care, parca nici pe mine insami nu ma mai regasesc, apare cate cineva care imi da o raza de lumina, o speranta, pentru ca, mai apoi… sa plece. Si imi spun ca nu am nevoie de nimeni, ca mi-e bine si singura

Ideea este ca am reusit sa vad lumea asa cum este ea si sa inteleg ca nu toata lumea iubeste in adevaratul sens al cuvantului…

Apoi, lovit, te ridici cat sa constati ca nu mai simti nimic si nu mai permiti nimanui sa se apropie de tine… Eu, cel putin, mi-am format INVOLUNTAR, un sistem de autoaparare care ma tine departe de orice „factor riscant”. Sunt lucruri pe care as vrea sa le fac insa analizez totul pana la ultimul detaliu… si renunt! de teama… Este ca si cum as vrea sa trec o prapastie, pe care altii il trec foarte usor… analizez riscurile, consecintele si… ma uit la ceilalti care sunt fericiti ca au trecut prapastia…

 

Un lucru bun este ca starea in care ma aflu o constientizez poate mai bine decat ar trebui… dar, in acelasi timp, constientizez si faptul ca, in timp, poate voi fi eu cea care nu va mai avea nevoie de cineva alaturi…

Nu mai simt nimic, sunt amortita si las totul sa curga pe langa mine…


 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s