ezitare

Sunt atâtea cuvinte ce mor pe buze înainte de a lua viaţă sunt atâtea gânduri ce rămân nerostite. Sunt atâtea dorinţe ce rămân ascunse, sunt atâtea vise ce rămân doar vise..Mă întreb adesea de ce nu avem întotdeauna curajul să spunem ceea ce gândim, ceea ce ne dorim, să ne exprimăm fără ezitare trăirile şi sentimentele.

De ce cuvintele rostite dor mai mult decât cele nerostite, de ce tăcerea doare mai mult decât orice, de ce gândurile ce rămân  încuiate într-o cameră ascunsă a minţii se întorc în fiecare noapte şi nu ne dau pace. Si totuşi sunt atâtea cuvinte ce dor, atâtea gânduri ce omoară,atâtea visuri ce distrug..pentru că ceea ce oferă eliberare pentru unul este condamnare pentru altul.

Gândurile mele odată rostite înseamnă uşurare pentru mine,dar ce sunt oare ele pentru cel ce le aude? Cuvintele pot face minuni dar pot să şi distrugă..şi atunci e mai bine să taci sau să vorbeşti? Când trebuie să rupi şi când trebuie să păstrezi tăcerea? Cum e mai bine pentru tine sau cum e mai bine pentru cel de lângă tine? Tu sau restul lumii? Să fii egoist sau nu?..dacă te gândeşti la tine eşti egoist? Dacă nu te gândeşti eşti automat altruist? Alb sau negru? De ce nu poate fi gri?

probabil din acelaşi motiv pentru care aceste gânduri rămân anonime, ascunse,fără răspuns…

pentru că pur şi simplu… eşti al meu doar în vise


Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s