iarăşi

Tristeţe, neputinţă, dezamăgire, durere ,lacrimi,suferinţă…un amalgam de sentimente negative care mă distrug în interior şi când reţeta e comletata şi de nişte cuvinte ce răvăşeşte toată fiinţa mea, atunci cad de undeva de sus fără să fiu prinsă ,fără să fiu agăţată măcar de un fir de speranţă.

Degeaba încerc să mă ridic de unde am căzut,picioarele nu mai vor să mă asculte,degeaba aştept să îmi treacă, e ceva ce are început dar nu se termină,degeaba sper într-o minune ce are să se întâmple se va întâmpla.  

Omul cât trăieşte se gândeşte numai la fericirea lui,şi calcă pe sentimentele altora că să şi-o atingă,dar, vine şi vremea când îţi dai seama că rostul nostru pe pământ nu e să ne facem pe noi fericiţi ci să dăruim acest lucru celor din jurul nostru.Acest lucru îl simţi doar atunci când eşti mult prea mătur în gândire,când îţi dai seama cât de mult ai rănit pe cei din jurul tău dar…din păcate e prea târziu să mai poţi face ceva.

De aceea dragă cititorule, încearcă să fii mai bun ,să îi înţelegi pe cei din jurul tău, să judeci drept căci……vine o vreme când ei nu vor mai fi şi nu o să mai ai cui cere iertare, un sfat sau doar o îmbrăţişare…Moartea nu iartă pe nimeni….


Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s