post scris in tren

Vreau sa ies din starea asta in care ma alfu de cateva saptamani bune. Se pare caplecarea din mediul ” Alba Iulia ” nu-si va face efectul. Sa fie oare din cauza caldurii? Ma batut soarele in cap ? Sa fie asta oare ?

Ma asteapta vara, undeva acolo, singura cu o sticla de vodka si o tigara aprinsa. Am senzatia ca ne vom certa din cauza intarzierii mele, ca ma apoi sa facem pace si sa convietuim pana ne ajunge toamna din urma….

Te vreau al meu la vara! 🙂

Posted in Fără categorie

TIMP

 

 

Repede… mai repede … fugi, aleargă până o să cazi şi după ce o să cazi ridicate şi aleargă din nou… hai să ne consumăm viaţa repede, repede, să iubim pe fugă să zâmbim pe jumătate dar să urâm de două ori mai mult, pentru asta avem timp. Hai să ne grăbim de parcă mâine totul se va termina.

Hai să trăim de parcă mâine ar fi ultima zi, de fapt într-un moment dat chiar aşa va fi. Eu nu pot să zâmbesc decât o zi … şi de aia nu am de gând să pierd timpul culegând vreascuri umede hai să dăm foc la cărţile din bibliotecă şi la biroul şi scaunul meu.

Aşa … uite cum ard cărţile… cărţi ce le-am citit ce aveam de gând să le citesc dar nu am mai avut TIMP … a ars jumătate de bibliotecă şi deja nu mai e TIMP   pentru regrete … nu-mi zice că mă iubeşti nu mai am TIMP nici să te ascult poţi doar să mă săruţi albastru şi sălbatic la marginea unei lumi care arde. Ştiu că ne-am iubit cândva, şi cât ne-am iubit dar am aflat asta abia când nu am mai avut TIMP… iartă-mă , iartă Timpul care nu a mai avut răbdare cu noi, eu mă grăbeam … ştiai tu oare cum zboară Timpul?

Ştiu că ne-am iubit cândva. aşa cum ştiu că mă urăşti acum, mă urăşti cum m-au urât zilele însele

Îmi urăşti numele, poate şi privirea şi buzele cu care ţi-am mângâiat pentru prima data pleoapele.

Uite am ars şi ultima carte s-a făcut noapte. Închide ochii îţi voi spune prima şi ultima poveste mâine dimineaţă când o să te trezeşti vei citi SMS-ul de la mine şi îţi vei reaminti că m-ai iubit cândva, cu mulţi trandafiri … sălbatici. 


 

Posted in Fără categorie

nu te pierde

 Legile nescrise ale firii care ne controlează existenţa…ne fură liniştea…ne fură speranţele şi uneori ca să nu cădem în abis iremediabil ne mai oferă câte un strop de fericire care ne alimentează …însă de cele mai multe ori într-un mod fals…. 

 Şi ce dacă ? Şi ce dacă azi plouă şi eşti trist?  Zâmbeşte, mâine poate fi şi mai rău.  nu te pierde cu firea, regăseşte-te în ceva, undeva departe… 

Posted in Fără categorie