1 an

Poate ca ar trebui sa ma bucur de fiecare zi sa zambesc senin fara nici o lacrima.. dar nu pot.As sta ca un copil strans si sa plang in bratele tale sa uite de tot, sa dau timpul inapoi sa fie bine, sa uit de tot.

Din pacate nu putem da timpul, nu putem sa schimbam decat viitorul.Nu mai pot, simt ca nu mai am putere sa merg inainte.. pur si simplu am ajuns la capat.

Nu cred ca stiu ce imi lipseste, poate un pic de minte… dar am simt goala, ma simt fara rost…candva am incercat sa dau culoare vieti dar acum sa decolorat, eu sunt de vina pentru asta dar degeaba am colorat-o pentru ca inaintea mea a fost altfel, mult mai plina de vibratie.

Am obosit…nu mai pot inainta.Poate asta e una din zilele proaste, poate ca sunt prea proasta acum ca plang..dar mi.e foarte dor  putinele persoane prezente in viata mea, persoane care candva nu trebuia sa uite de existenta mea.

M.am luptat  sa fiu tare dar azi sunt jos, sunt foarte jos si nu mai ma pot ridica, nu mai pot ridica ochii de jos pentru a nu mi  se vede ochi plansi, mi-e rusine pentru ca mereu am fost o luptatoare.. iar azi..nu

Cred ca lumea a fost prea mare pentru mine. 

Sa zicem ca la mine nu pot aplica regula “niciodata nu e prea tarziu”.Dezamagita, da,daca acum ceva ani lucrurile ar fi fost asa cum trebuia, acum situatia era alta.Poate ca acum viata mea  avea alt contur.

La multi ani blog draga ! Multumesc ca ma suporti ! 🙂

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s