aberaţii

Am o senzație amară, de scârbă, de silă, față de tot ce mi se-ntâmplă, față de aproape tot ce mă-nconjoară…nimic nu mai are rost, nimic nu mai are farmec…și tre să recunosc că doar faptul că pe lumea asta mai există unele persoane care țin la mine ceea ce mă mai ține în viață…e probabil singurul motiv pentru care mai vreau să lupt, să ies din starea asta, s-o iau de la capăt…
Tremur cu toată ființa mea.

Mă cutremur.

Pentru că mi-am permis să mă gândesc încă o dată la un vis al meu    rătăcitor care era ascuns cu strășnicie undeva adânc în sufletul meu. Am  îndrăznit să-mi bag coada pe un teritoriu care-mi e strain. Mai mult decât străin, îmi e potrivnic.
Încă tremur.
Viața mea se mai învârte în jurul unui trist mormânt…mormântul sufletului meu!! Al tuturor speranțelor….acolo se găsesc visele mele..iluzii…iubiri și sentimente!! Acolo e ascuns albastrul meu …cântecul păsărilor..și dulceața unui sărut!!
Aș vrea să strig lumii întregi ceea ce simt, disperarea și haosul care mă cuprinde, dar glasul mi se oprește, înfrânt de neputința cuvintelor…cum să exprimi ceea ce nu are corespondent în lumea materială? Sunt condamnată să trăiesc fiecare sentiment, fiecare emoție la extrem, și fiecare suferință capătă în mine intensități de nesuportat..

Aș vrea să pot exprima în cuvinte această stare de oboseală, această senzație de vid interior pe care o simt…

Mă obosește viața,
La urma urmei, totul se reduce la nimic.

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

2 gânduri despre „aberaţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s