complicat

M-am obișnuit să îmi complic viața. Să îmi complic existența … Am ajuns la stadiul în care un lucru simplu mi se pare aberant și imposibil.

Încerc să privesc în sufletul meu și mă rătăcesc printre gânduri și amintiri. Amintiri care dor, acele amintiri care te fac să uiți să respiri.

Nu accept să primesc ajutor din exterior, sunt între prieteni și totuși parcă nu sunt cu ei. Poate e orgoliul de vină, poate doar …. Și chestia ciudată e că nici nu lupt îndeajuns încât să ies din starea asta… Parcă ceva mă ține să nu merg mai departe și încet mă pierd . Nu mai am curajul acela să cred în mine și puterile mele ” super-eroice” , nu mai găsesc scânteia aceea care îmi arăta soluția problemelor.

Poate asta îmi e destinul, nu pot știi, nici eu, nici tu, nici el.

Nu mai găsesc nimic interesant în jurul meu care să îmi capteze atenția de la starea mea. Caut ceva anume, nu știu ce, nu găsesc, dar nici nu mă chinui. Recunosc !

Recitind tot ce am scris până acum, îmi dau seama că îmi complic viața și mai mult. Mă simt foarte aiurea și mă privesc că și cum aș fi transpusă în altcineva și nu mă recunosc….

 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s