Salvează-mă

Nu ştiu dacă ştii, dar suferinţa are un miros aparte. Miroase a neputinţă, a greaţă, a durere, a milă. Miroase a alb, sanitar şi rece. Şi în chip ciudat, nu miroase atât a teamă cât a ciudă.

Deschide ochii și privește-mă în lumina obosită și întristată de amintiri.
Privește-mă prin raza de soare care se chinuie să intre în micul spațiu al întâmplării.
Am ochii limpezi, calmi, triști. Încearcă să mă cunoști prin ei. Intră în sufletul meu. Stai de veghe și nu lasă războiul minții să-mi distrugă simțirea.
Nu mă lasă pradă instinctului….

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s