la steaua mea

Se spune că fiecare om are o stea.Unii identifică „stea” cu „destin”. Eu însă mă încăpățânez să cred cu tărie că atunci când am apărut pe lume,undeva acolo sus,cu o frământare gigantică de spulber al materiei,într-o explozie de lumină și energie s-a născut și STEAUA MEA…
Câteodată,noaptea,ies sub cerul de necuprins și o caut…Probabil atunci steaua din pieptul meu tânjește de dorul geamanei sale…Și cumva,nu știu cum,trag o linie dreaptă între ele…O simt.Adorm apoi liniștită,că după o întâlnire magică…
Un gând însă,hapsân ca un nor de ploaie,mă sâcâie: De ce oare drumul dintre două inimi nu este drept?

Posted in Fără categorie