28

 În căutarea unor răspunsuri sau doar pentru a simți din nou prospețimea  vârstei la care începem să ne întrebăm ce e cu noi pe lumea asta… am decis să administrez o pastilă de introspecție sufletului meu, părăsit de ceva vreme în vâltoarea problemelor cotidiene. 

Ideea e că …  defapt, nu mai e nici o idee. Să înceapă crunta lipsă de exprimare.
Povesteam zilele trecute cu cineva, despre ocamameni și pentru oameni. Ce ar fi făcut alții în locul meu sau ce aș fi făcut eu în locul altora. Mi-e cam greu să mă pun în pielea ta sau a ei sau a lui.
Iarăși sar de la un subiect la altul, așa sunt eu. Aveam de gând să scriu despre el, despre ziua asta nenorocită de 28, despre durerile mele….
Trec la concluzii direct și spun – Azi îți urăsc amintirea. Îți urăsc amintirea pentru că e atât de frumoasă, atât de dulce …

Reclame
Posted in Fără categorie