umbre de primavara prematura

 Am impresia că trăiesc în virtutea inerției. Întreabă-mă pentru ce trăiesc sau către ce mă îndrept și o să dau din umeri. Am deja o vârstă la care n-ar trebui să mai fiu așa dezorientată. Îmi pierd timpul între școală , casă (prea puțin ) și prieteni. Nu fac nimic concret , nu am nici un plan. 

Se spune că timpul le vindecă pe toate. Dar oare este adevărat? Mă gândesc la suferințele trecute și sufletul meu se umple de o tristețe cumplită. Cum este posibil!? Sunt evenimente trecute și totuși … și totuși nu pot să nu mă înfior la gândul că viața mea, atât cea trecută, cât și viitoare, și-a pus pecetea adânc în sufletul meu și nu mă lasă să uit. Totul se transformă în umbre … Iar umbrele mă sufocă … Le văd, le simt… Încerc să le ignor, dar în zadar.

Iar timpul … transformat în zile, săptămâni, luni, ani, nu îmi vindecă nicidecum rănile … nu pot uita! În zadar îmi zic: „Așa a fost să fie!” În zadar! Nu… nu plâng iubirile trecute și efemere! Plâng pentru greșelile mele, pentru neputința mea, pentru lașitatea mea. Fiecare moment este o răscruce, iar la fiecare răscruce există decizii de luat. Plâng pentru deciziile pe care le-am luat și pe care le regret .

Se mai spune că e mai bine să regreți ceva ce ai făcut, decât ceva ce nu ai făcut. Eu aș prefera să regret că nu cunosc regretul.. 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s