nu am titlu

Indiferent ce as face, bucati din mine traiesc in trecut, bucati din mine zabovesc asupra trecutului in incercarea de a-si lua ramas bun de la ceea ce a fost si nu mai poate fi resuscitat. Caci lucrurile se intampla si ne trezim luati pe sus fara sa ne dam seama. Si pana sa ne despartim cu adevarat de trecut, suntem nostalgici si, in esenta , suferim.
Mai nou am ajuns sa imi doresc sa traiesc anumite lucruri deplin, iar amintirile frumoase imi umplu viata de golul pe care in mod normal il resimt. Si totusi ma gandesc ca am trait in trecut momente frumoase…clipe placute de care imi amintesc mai mult cu durere decat cu pace si mi-am dat seama ca e din cauza faptului ca atunci cand le-am trait nu le-am trait cu senzatia ca in aceleasi timp trebuie sa imi iau ramas bun de la ele, nu am apucat sa le cataloghez in suflet si atunci imi inspira senzatia de nostalgie in loc de serenitate…
Si-apoi cum lumea e mai demna de dispret si mai vesela decat ne-am putea inchipui si nu stim niciodata daca isi va arata fata vesela sau pe cea diabolica, trebuie sa traim clipa… 

PS: Priveste-ma prin ochii tai verzi si spune-mi, sunt ceea ce vrei ?

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s