viata, eu si desigur tu

Mă întreb de ce? Îmi apare de prea multe ori această întrebare. De ce nu pot să râd? De ce nu mai sunt, așa cum eram înainte? De ce am pierdut tot? Cu ce am greșit? Unde am greșit? Ce nu am făcut? Ce am făcut?
Prea multe, prea dese, prea chinuitoare…Mă simt paralizată și la capătul puterilor. Nu mai am în ce să cred sau am pierdut credința undeva acolo în trecut … nu știu… nu vreau… nu pot.
Aș vrea să mai pot simți ceva, orice, așa cum o făceam odată….
Dar acum nu mai pot… nu mai știu cum….
Cine sunt eu? Și ce vreau eu? Nici asta nu mai știu..

 Din când în când sunt pustie și mă doare sau amorțesc și nu mai simt durerea. Din când în când sunt fericită și ce bine e! Și ce pustie sunt din nou atunci când rămân cu amintirea unei iubiri care nici nu m-a sufocat, nici nu m-a lipsit de respirarea mută…Din când în când sunt întreagă…dar cel mai des, doar incompletă…incompletă fără tine. Da, tu, cel care și-a pus amprenta pe viața mea, tu, cel care m-ai iubit cândva.  

Ps: Vara asta e mai rece fara tine……

Imagine

 

Anunțuri
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s