În loc de titlu

Insomnii. Agitație. Haos. Mă simt încătușată în rutină și banal. Degeaba încerc să storc o senzație, un sentiment, o emoție aparte din starea asta. Sunt aici și așa de ceva vreme. Între Rațiune  și Dorință, între ceea ce e bine și ceea ce vreau eu. 

Sunt momente când prind curaj și elanul necesar, dar …. 

Mă plictisesc de mine. Mizerie. Haos. Tu. 

Posted in Fără categorie

Hai tu că nu e capăt de lume, nu are cum să fie

Cică pământul e rotund sau mă rog o formă sferică deci nu prea poți să ajungi la „capăt de lume” așa că hai nu mai plânge. Get your shit together. #numazic

Inspirată de scârba unui chelner/ospătar/barman am început să scriu asta. Era domnle revoltat că i-am mai cerut niște zahăr la cafea. Eh, uite că sunt eu amară destul, îmi trebuie zahăr să mă mai îndulcesc.

Bun, acum că sunt scârbită de reacția lui și bine înțeles de cafeaua oribilă pe care am servit-o acolo revin la oile mele. Așa că tot veni primăvara și cică trebuie să renaștem (asta cu renașterea e așa un shit, tot renaștem atâta, dacă mori stai dracu mort) ar trebui să incep să fac curat și în viața mea. Sau în chestia aia ce cred eu că e viață. Ideea e că în loc să fac „curat” fac haos că deh așa îmi place mie, iarna hibernez sub paturica mea polar și când vine căldura puțin începe haosul. (ex: 4.04.2015)

Party, sex and alcohol nu neapărat în această ordine. Și nu are cum să nu fie așa când dai de niște subiecți ai speciei umane care se află undeva sub nivelul mării în ceea ce privește IQ-ul. Îți bagi picioarele, mâinile, coatele și alte organe în ea treabă și creezi haos în jurul tău și așa mai scapi de niște unii (de cei care nu fac față stilului). Bun și acum vine partea în care ești judecat, aspru chiar că ești o lepră a societății, că nu te ți de facultate, că nu ai un job, că nu te căsătorești, că nu vrei să faci lucrurile pe care „oamenii mari” le fac. Ete fleoșc.

Sunt întreagă? Sunt pe străzi? Da și nu. Deci voi face haos în continuare.

Recitind ce am scris îmi dau seama că nu are nici măcar cea mai vagă urmă de logică, dar tot voi apăsa pe butonul de „Publică” because fuck you, that’s why.

Posted in Fără categorie

life is tough, my darling, but so are you

Țin tab-ul acesta deschis de ceva ore bune. Nu eram sigură dacă sunt în stare să scriu ceva, dacă pot să îmi pun măcar o fărâmă de gânduri „pe foaie”….

Am găsit o „chestiune” care exprimă cel mai bine ceea ce e acum și poate ceea ce va fi pe viitor și sună cam așa:

„ Toarnă-ți o cafea fierbinte,

Știu că-i seară, dar insist…

Dă perdeaua la o parte,

Stinge becul ăla trist…

Pune-te lângă fereastră

Și privește către cer…

Lasă-ți gândurile în pace,

Nu mai fi așa sever…

Plângi și răcoreșteți trupul,

Râzi apoi de tine, tare,

Viața nu-i atât de rece

Precum ție ți se pare…

Soarbe fiecare clipă,

Fiecare strop din ea,

Scrie, cântă, dansează,

Bucură-te… nu mai sta!”  sursa:https://www.facebook.com/DaNUpoetry/

ps: încet încet revine pofta de a scrie.

 

 

Posted in Fără categorie

mi-am pierdut simțurile

(day1) Cafea, țigări și întrebări… Fugi, fugi cât de țin picioarele și suflul, fugi de tine și de a ta dorință sau poate de rațiune. Nici tu nu știi de care, doar fugi, te ascunzi  de lume, de tine, te ascunzi de singurătate în mulțime. Așa faci și tu, așa fac și eu și el și ea… Fiecare fuge de fiecare creând senzația că fugim unul spre celălalt.

( fuck. nu mai pot să scriu.)

(day2) Zilele sunt degeaba, nopțile din ce în ce mai lungi, țigările prea puține, vorbele de prisos, gândurile infinite.

Dacă tu, DA, tu, găsești rețeta rațiunii perfecte, rețeta unei rațiuni fără regrete și fără „cum era dacă…?” fă o ultimă faptă de binefacere și învață-mă să o creez singură.

Posted in Fără categorie

Vremea trece

Și vrei să treci și tu. Vrei să treci la o etapă nouă din viața ta. Vrei să lași trecutul în trecut, să îl lași așa frumos și trist cum e el, dar nu poți. Ești încătușat atât de strâns încât nici sângele nu îți mai circulă prin vene. 

Hai să încercăm să trăim acum. Fără prejudecăți și fără idei mult prea abstracte a ceea ce am fost cândva. Da, știu, nu vrei să renunți pentru ca nu ești un laș, dar azi îți cer să fi unul. Îți cer să nu mă mai observi și să faci din tot nimic. 

Hai să fim lași și să trăim acum! 

  

Posted in Fără categorie

Soo. You’re telling me that everything will be ok in the end?

Oare merita tot efortul acesta? Oare merita durerile pe care le suport(cu brio as spune eu)?  Trairile pun iarasi stapanire pe fiinta mea, nu mai gandesc,doar simt sau poate gandesc prea mult ceea ce simt. Nu stiu. Fuck it.
Mi s-a spus ca mereu ma voi teme de singuratate, mereu voi avea dubii in privinta oamenilor din jurul meu. Cum sa nu ma tem cand cu fiecare zi care trece singuratatea ma omoara si ma cladeste iarasi ca sa aiba ce darama iarasi si iarasi…la infinit.

Posted in Fără categorie

viata, eu si desigur tu

Mă întreb de ce? Îmi apare de prea multe ori această întrebare. De ce nu pot să râd? De ce nu mai sunt, așa cum eram înainte? De ce am pierdut tot? Cu ce am greșit? Unde am greșit? Ce nu am făcut? Ce am făcut?
Prea multe, prea dese, prea chinuitoare…Mă simt paralizată și la capătul puterilor. Nu mai am în ce să cred sau am pierdut credința undeva acolo în trecut … nu știu… nu vreau… nu pot.
Aș vrea să mai pot simți ceva, orice, așa cum o făceam odată….
Dar acum nu mai pot… nu mai știu cum….
Cine sunt eu? Și ce vreau eu? Nici asta nu mai știu..

 Din când în când sunt pustie și mă doare sau amorțesc și nu mai simt durerea. Din când în când sunt fericită și ce bine e! Și ce pustie sunt din nou atunci când rămân cu amintirea unei iubiri care nici nu m-a sufocat, nici nu m-a lipsit de respirarea mută…Din când în când sunt întreagă…dar cel mai des, doar incompletă…incompletă fără tine. Da, tu, cel care și-a pus amprenta pe viața mea, tu, cel care m-ai iubit cândva.  

Ps: Vara asta e mai rece fara tine……

Imagine

 

Posted in Fără categorie

va curge sânge

 Va curge iar sânge din inima mea uscată, din crăpăturile lăsate de vântul rece al durerii. Și nu mai vreau să simt iar lacrimi reci cum îmi veștejesc sufletul adormit. Trăiesc,târându-mă în noroiul existenței, în urâtul estetic al lumii. Nu vreau ca sângele să-mi spele viața de vise ,de abisuri și de fantome sihastre.

Vreau durerea adâncă, ce și-a înfipt adânc rădăcinile în mine să rămână pânză ce mă adăpostește de frigul iluziei. Nu vreau să scap de demonii ce-n mine dorm,să mă transform în nor trecător .Vreau să fiu eu mereu, aceeași umbră rătăcită și tristă ascunsă în spatele unor trăiri năucitoare, halucinante ce mă izbesc ca mii de țurțuri de cristal, brăzdându-mi pielea fină a minții, cojind-o și arzând-o până la neant.

Posted in Fără categorie

durere muta

Mă întorc aici mereu, târziu în noapte când insomniile nu-mi dau pace și fiecare gând pe care îl am mă înjunghie pe la spate ca un cuțit încins. Acum ceva vreme mi-am impus să nu mai simt, nici ură, nici durere, nici iubire, nici dor, nimic. Nu am reușit, pentru că sunt o sentimentalistă incurabilă și nu ascult de busola rațiunii sau poate nici eu nu îmi doream să devin un robot condus de realism. Nu pot să îmi schimb modul ciudat de a privi lucrurile, felul în care mă împart în mii și mii de bucățele, modul nedefinit de a exista.

Dar nu despre asta vroiam să scriu, mereu sar de la un subiect la altul și nici eu nu mă mai înțeleg, dar tu dragă cititorule?
Vroaim să scrijelesc despre durerea mută care îmi stă ca un nod în gât și nu mă lasă să respir regulat ci doar să gâfâi după cum are ea chef să îmi dea voie, iar uneori îmi taie de tot respirația privindu-mă satisfăcută de neputința mea în fața ei. Adoră să mă vadă sufocată de propriile mele gânduri și remușcări, de ale mele regrete și complexe. Mă simt minusculă în comparație cu ea, m-a copleșit și s-a instalat de ceva vreme în ultimele rămășițe ale sufletului meu. Ceea ce îi place cel mai mult este atunci când sentimentul de vinovăție îmi distruge firea. Acel sentiment de care nu poți să scapi și ești conștient că dacă ai vrea să scapi ai fi ipocrit. Nu vreau să fiu acea ipocrită care își păzește pielea cu orice mijloc…

 Dorința stranie de a dispărea a revenit, iar depresia s-a instalat în locul ei comod de altă dată. Cred că de data aceasta voi încerca să mă împrietenesc cu ea și nu o voi mai goni din sufletul meu. Nu cred că mai am puterea de a  lupta, iar pacea cu ea va fi o soluție mai ușoară. Bine ai revenit vechea Eu…

Posted in Fără categorie

Un om în plus

Eu sunt ceea ce sunt.. nimic mai mult .. doar eu ..
Mă întreb cum ar fi pe pământ dacă nu am ajunge să cunoaștem fericirea. Aud mereu pe cei din jur spunând că va fi bine. Aș vrea mult să cred, dar nu știu dacă pot. Înțeleg  că nu pot întoarce timpul , deși aș vrea. Spun vorbe ce nu au sens uneori .. nădăjduiesc că totul va fi bine, dar nu trebuie să uit că sunt un călător pe acest pământ.
Mă prefac că noaptea -i zi și că ziua-i noapte și simt cum viața parcă se confruntă cu mine, dar totdeauna mă învinge. Ating ce alții poate nu ating și sunt îngrijorată de cursul vieții și cu timpul realizez că sunt doar eu și probabil nu pot atinge ce alții au atins. Sunt o simplă adiere în vânt sau în viața unei persoane, deși aș vrea să fiu mai mult și câteodată mă întreb: „Oare cât rău poate fi pe pământ?”.
Înțeleg că viața-i grea și că nu pot spune mereu „aș vrea, aș vrea!”. Sunt multe lucruri care dor, uneori ating dorințe ce se sting, alteori sunt îngrijorată că nu le ating, uneori plâng și mă întreb „ce sunt?”, iar un glas îmi răspunde că sunt un om în plus pe acest pământ ..!!!

Posted in Fără categorie